P.S: Peninsula 2009

Cu minus
- o gramadă de guţumani fără treabă aveau brăţară de staff, sau erau de la supravegherea desfăşurării în bune condiţii a … ce?
- zona VIP, cred că era cea mai plictisitoare rezervaţie.
- un mare minus pentru Coca-Cola, dacă tot eşti implicat în organizare la Coke Live Peninsula ca şi sponsor principal, cum ar fi să laşi mai jos preţurile în incinta festivalului, adevarat la ieşire primeai o Cola-Zero de 0,25 desfăcută, adică cum!? dupre bere tre să beau o cola, de aia am şi refuzat să primesc ceva gratis şi găurit.
- pliantele cu programul lăsate prin cutii puse pe marginea drumului sau în colţuri unde nu le găsea nimeni, la anu’ vreau câte un panou lânagă fiecare scena cu cine cântă şi de la ce oră, dealtfel am pedalat de la o scenă la alta de nu îmi mai simţeam picioarele.
- numere vechi din revista Sunete împrăştiate pe toate gardurile.
- zona artei slab de tot.
- iresponsabilii ce îşi aduc odraslele de 1-5 ani la un asemenea evenimet, zilnic erau 15-20 prin cărucioare sau fără.
- parada de aparate foto D-SLR cu obiectiv cât un tun.
- cocalarii ce au umplut youtube cu Tiesto @ Peninsula 2009.
- ideea că vi la ceva concerte nu la un festival.

Cu plus
+ Nine Inch Nails şi alte trupe, în general toată muzica cântată live.
+ fete drăguţe.
+ berea ieftină.
+ mâncarea, de la dulciuri până la gulaş.
+ fazele eco.

Copil cu mamă iresponsabilă

Petrecută astăzi pe tot drumul de la Voiniceni până la intrarea în Tg-Mureş prin cartierul Unirii. Mă întreb ce capacităţi mintale să fi avut mama acestui copil să îl lase cu capul afară pe geamul maşinii aflate în mers, iar în unele momente copilul era ieşit până la brâu.

Frustrări de mini-vacanţă

După ce nu mai poţi în traficul din timpul săptămânii, mergi să te relaxezi tot în aglomeraţie, Adică cum, că nu înţeleg, în Vamă, Costineşti şi Valea Prahovei, unde distracţia este mega-super tare şi poporul se simte excelent de bine printre mici şi gratare.
Ce sanse ai sa te hodineşti, să te relaxeji?

a-şi da cu părerea

Nu-i aşa că sună mega cool?
O să rupă melodia.

Ce idee genială să ascult Justin Timberlake – My Love (din noiembrie 2006), şi acelaşi gen de clape folosite cu bun gust, să le aud folosite excesiv cu gun bust prin toate piesele recente din RO, sfârşit de an 2008 şi început de an 2009, distanţa stelară 2 ani faţă de original.

Aşa a fost şi cu Cher – Believe (din octombrie 1998), când a auzi românul vocea trecuta prin auto-tune (a zis: asta e), orice piesă cu pretenţii şi voce produsă aşa, va fi instantaneu hit (auzi 3SudEst şi derivaţiile). Aiurea, că mai aud şi astăzi noi hit-uri, în care vocea este trecuta prin auto-tune, folosit la greu cu mare artă, de îţi zgârie urechile. Genul asta de efect pe voce, de fapt nu ar trebui sa se audă, el fiid necesar pentru mici corecţii ale vocii, nu ca şi un efect în sine. Ajungi să nu mai înţelgi nimic din vocea interptretului, oare cântă bine (corect muzical) sau nuprea (mai greu cu cântatul). Comedia cu interpreţii continuă la prestatiile “live”, unde fără CD-ul cu pozitivu’ nu au ce căuta.

Se mai întreabă cineva astăzi ce piese RO mergeau atunci prin 2000, să le mai poată asculta şi acum sau cel puţin să le mai ţină minte denumirea, bănuiesc că tot deastea ce rup şi sună mega cool erau.